Acesta este un glosar de termeni utilizați în psihologie, psihiatrie, neurologie și logopedie.
A
Ab - Ag abalienare - pierdere sau diminuare marcată și evidentă a facultăților mintale. abandon - stare a unei persoane afectată de dispariția unei legături afective sau materiale și care uneori se poate manifesta printr-o dereglare profundă (exemple: abandonul minorului, abandon familial). abandonic - persoană care trăiește cu teama patologică de a fi abandonat. abazie - tulburare a sistemului nervos, care se manifesta prin incapacitatea de a merge normal. aberație mentală - instabilitatea gândirii manifestată printr-o dezordine momentană a actelor și proceselor de gândire. abilitate - capacitatea cu care individul desfășoară anumite activități, implicând autoorganizare adecvată sarcinii concrete, adaptare suplă, eficientă. abisal - termen care desemnează dinamica straturilor inconștiente, instinctive, psihoorganice, de adâncime a psihicului, opuse fenomenelor psihice care apar la suprafață (vezi și psihologie abisală). abjecție - stare de disconfort ce însoțește trăirea unor evenimente neplăcute sau la vederea unor lucruri neplăcute. ablutofobie - teama patologică de a se spăla sau de a face baie. ablutomanie - tendință obsesivă de a se spăla. abnormalitate - îndepărtare față de limitele considerate normale. abnegație - atitudinea persoanei care renunță la dorințele, interesele personale în favoarea altcuiva. abreacție - eliberarea bruscă a unor tensiuni emoționale care fuseseră blocate în inconștient și care duc la unele exteriorizări emoționale. abrutizare - insensibilitate față de evenimentele sau obiectele care ies din orizontul comportamentelor legate de adaptarea imediată. absenteism - fenomen cu implicații psihosociale, care reprezintă raportul dintre numărul de zile absentate nemotivat într-o perioadă și numărul zilelor de muncă. absență - (în cazul epilepsiei) pierdere paroxistică, de scurtă durată, a stării de conștiință, conservându-se funcția statică. abstinență - evitare și reținere voluntară de la satisfacerea unor necesități corporale privind alimentarea excesivă, viața sexuală, consumul de băuturi alcoolice. abstinență sexuală - abținerea de la satisfacerea necesităților sexuale. abstractizare - proces intelectual de selectare a caracteristicilor esențiale implicate în concepte. abstracție - rezultatul unui proces de abstractizare. abulie - tulburare a voinței, caracterizată prin pierderea capacității de a lua o decizie și mai ales prin incapacitatea de a trece de la decizie la realizare. abuz - intruziune în psihicul unei persoane cu scopul de a o controla; poate fi abuz fizic, emoțional, verbal sau sexual. abuz psihologic - tip de abuz, prin care o persoană este supusă unor comportamente sau atitudini sistematice care îi afectează sănătatea emoțională, încrederea în sine și bunăstarea psihică; uneori este dificil de recunoscut, dar are consecințe profunde și de durată asupra victimei. acalculie - formă de afazie, caracterizată prin incapacitatea de a recunoaște cifre sau simboluri matematice sau de a efectua calcule. acarofobie - teamă patologică de molii, de căpușe. acatafazie - imposibilitate a respectării ordinii corecte a cuvintelor în vorbire, deși ideile subiectului rămân logice. acatagrafie - imposibilitate a respectării ordinii corecte a cuvintelor în scris. acatalepsie - deficiență a intelectului. acatamatezie - pierderea funcției de percepție ca urmare a unei leziuni cerebrale; perturbarea capacității de înțelegere a vorbirii. acatizie (scris și akatizie): - efectuarea de mișcări involuntare produse de medicamente antipsihotice, cum ar fi fenotiazinele; - sindrom caracterizat prin incapacitatea de a rămâne în poziție șezândă, atenuat prin mers sau prin modificarea poziției corpului. acces de reținere a respirației - episod în care un copil (frecvent cu vârsta între 1 și 5 ani) țipă, își reține respirația și se cianozează, putând ajunge la pierderea cunoștinței. accident ischemic tranzitor - întreruperea temporară a circulației într-o regiune a creierului, care apare datorită emboliei, trombozei arterelor craniene sau unui spasm vascular; simptomele pot fi asemănătoare celor din accidentul vascular cerebral, dar pacientul se recuperează în mai puțin de 24 de ore. accident vascular cerebral - accident neurologic localizat, cu durata mai mare de 24 de ore, determinat de o leziune vasculară cerebrală. accident vascular cerebral hemoragic - consecință a unei scurgeri de sânge în țesutul cerebral, consecință a hipertensiunii arteriale. accident vascular cerebral ischemic (sau infarct cerebral) - consecință a unui trombus, a unui embol (trombus mobilizat sau corp străin care antrenat prin circulație va produce obstrucția arterei) sau o îngustare a arterei favorizată de ateroscleroză. acedie - depresie psihică. acenestezie - absența sentimentului de existență fizică, prezent în demențe. acerofobie - teamă patologică de a părea dur, ironic, de a supăra. achinezie - tulburare caracterizată prin diminuarea sau dispariția mișcărilor spontane și automate și prin lentoarea mișcărilor voluntare, în absența lezării căii motorii principale. acluofobie - vezi nictofobie. acmestezie - senzații resimțite ca înțepături puțin dureroase, întâlnite în nevroze și toxicomanii. acomodare socială - modificare a relațiilor dintre (grupuri de) persoane care are loc (conștient) în scopul reducerii stărilor de încordare sau conflictuale. acopie - stare maladivă constând în incapacitatea de a copia un text. acroanestezie - absența sensibilității tactile, termice și dureroase la nivelul extremităților. acrochinezie (sau acrokinezie) - mobilitate deosebită, ca amploare și rapiditate, a extremităților în stările de agitație psihomotorie. acrofobie - teama, frica de înălțime sau de locuri înalte; sinonim: hipsofobie. acrofonie - pronunțare accentuată a inițialei unui cuvânt. acrokinezie - vezi acrochinezie. acromanie - grad extrem de nebunie. activitate: - (în sens larg) formă de relaționare a organismului (uman sau animal) cu mediul extern, bazată pe reflectarea și semnalizarea de ordin psihic. - (în sens restrâns) formă specific umană de relaționare cu mediul, de manifestare a structurilor psihice specific umane. activitate cerebrală - ansamblul proceselor electrochimice și biochimice prin care neuronii din creier comunică între ei pentru a permite funcțiile mentale, comportamentale și fiziologice ale organismului și anume: impulsuri electrice, sinapse chimice, . activitate nervoasă superioară – activitate a etajelor superioare ale sistemului nervos central, care contribuie la unificarea activității tuturor organelor și adaptarea organismului la condițiile de mediu. act ratat - concept în psihanaliză care se referă la acțiunile psihologice al căror rezultat vizat explicit nu este atins. acțiune - componentă de bază a activității umane, reprezentând transformările unui obiect sau ideal în vederea obținerii unui rezultat. acțiune mentală - operare sau transformare mentală sub forma imaginilor sau (și) a ideilor. acufagie - vezi pica. aculturație - proces de preluare, de către un individ sau un grup, a unei alte culturi. acusmie - halucinație auditivă care împiedică perceperea exactă a sunetelor. acusticofobie - teamă patologică față de sunete. acut - (despre stimuli) care are o valoare maximă de intensitate, încât nu mai este percepută de organele de simț, senzațiile dureroase apărând numai după scăderea acestei valori. acvafobie - vezi hidrofobie. adamism - formă de exhibiționism masculin constând în apariția bruscă a individului, complet dezbrăcat (într-o adunare de femei). adaptare - proces prin care individul ajunge la o relație echilibrată cu mediul în care trăiește. adefagie - vezi bulimie. ADHD - tulburare comportamentală care afectează mai ales copiii și care constă în imposibilitatea acestora de a se concentra asupra unei acțiuni (sinonime: tulburare hiperchinetică cu deficit de atenție, deficit de atenție și hiperactivitate; vezi și hiperactivitate). adiaforie - apatie, indiferență, nepăsare, pasivitate, lipsă de interes. adictiv - care creează dependență. adictologie - parte a medicinei care se ocupă cu studiul și tratarea dependenței de droguri. adicție - vezi dependență de substanțe psihotrope. adipsie - absența senzației de sete. adualism - nediferențiere psihică în trei forme fundamentale: între intern și extern, obiectiv și subiectiv, material și spiritual. adultomorfism - interpretare a comportamentului copiilor prin raportare la comportamentul adulților. aeroacrofobie - teamă patologică de spații largi și înalte (în avion). aerofobie - teamă patologică de curenții de aer, întâlnită în turbare, isterie etc; frică de zbor. aeronevroză - sindrom de anxietate, agitație și insomnie descoperit la piloții avioanelor nepresurizate și atribuit insuficienței de oxigen (anoxie). afazie - tulburare a funcțiunilor limbajului, datorată îmbolnăvirii centrilor corespunzători din scoarța cerebrală, fără să existe o paralizie a organelor vorbirii (vezi și dislalie). afaziologie - studiul științific al afaziei. afect - nume generic pentru stările sau reacțiile afective; emoție primară caracterizată prin mare intensitate, expansivitate, durată redusă, dezvoltare unipolară și exprimare nemijlocită în comportament. afectivitate - ansamblul proceselor afective (emoții, sentimente, pasiuni etc). afecțiune - dragoste, simpatie, sentimente bune pentru cineva; atașament, iubire, căldură. afemie - vezi anartrie. aferentație - transmiterea excitației nervoase de la neuronii senzoriali periferici la cei centrali. afilație - impuls (exagerat) spre contacte și asociere cu alte persoane. afonie - pierdere a vocii, completă sau parțială, din cauza lezării laringelui, a paraliziei nervilor recurenți, a unei leziuni centrale sau organice (în paranoia, isterie sau în cazul spasmelor musculare laringiene). afrazie - tulburare de comunicare verbală constând în dificultatea de a construi fraze.
Ag - Am agitație - stare de excitație patologică, de instabilitate psihică, de neliniște excesivă (manifestată prin mișcări grăbite și dezordonate). agnozie - tulburare apărută ca urmare a unei leziuni cerebrale și care constă în incapacitatea de a recunoaște cele văzute, auzite, pipăite, fără ca funcțiunile organelor de simț corespunzătoare să fie alterate. agorafobie - teamă morbidă de spațiile goale, largi, deschise, de piețe, de locurile publice etc, cu tendința evitării acestora. agrafie - incapacitatea de exprimare a gândurilor în scris, cu menținerea normală a forței și a coordonării mișcărilor mâinii, datorată unor leziuni în scoarța cerebrală. agramatism - incapacitate psihologică de exprimare gramaticală corectă (în propoziții și fraze). agresiune: - formă de comportament înnăscut sau declanșat ca răspuns la o frustrare, care se poate manifesta distructiv, prin ostilitate și obstrucționism sau prin autoritarism; - afectarea integrității psihologice sau fiziologice a persoanelor din cauza unor factori din mediu, vizuali, sonori etc.; - comportament uman provocat de impulsiile sexuale, care se poate manifesta exterior, în mod agresiv, dar (în concepția lui Freud) se poate transpune în creații artistice. agresivitate - tendință de atac, comportament ostil, distructiv sau limbaj ostil față de orice persoană sau obiect care reprezintă un obstacol în obținerea unei satisfacții imediate. agriotimie - tendință patologică de a comite acte de nebunie furioasă. agripnie - vezi insomnie. ahilognozie - imposibilitatea de a recunoaște tactil materialul din care sunt făcute obiectele. aihmofobie - teamă patologică de obiectele ascuțite. ailurofobie - teamă morbidă de pisici. akatizie - vezi acatizie. alalie - incapacitate de a vorbi din cauza unui defect sau a unei paralizii a organelor vocale. alcoolic - (persoană) care consumă alcool în permanență și în cantități mari; bolnav de alcoolism.