Dimitrie Găzdaru (n. 18 ianuarie 1897, Grivița, Ialomița – d. 8 iunie 1991, Buenos Aires, Argentina) a fost un lingvist român, discipolul și asistentul lui Alexandru Philippide la Universitatea din Iași, fiind deopotrivă profesorul unor viitori savanți de renume, ca Gheorghe Ivănescu și Eugeniu Coșeriu. Plecat devreme din România, după o perioadă de activitate didactică în Italia, s-a stabilit în America de Sud, unde a rămas toată viața. A fondat prima catedră de romanistică din Argentina și a scris numeroase studii de lingvistică și filologie, fiind recunoscut ca unul dintre romaniștii de seamă ai secolului XX.
Date biografice A urmat studiile secundare la Seminarul din Galați, fiind ulterior transferat la Liceul Internat din Iași (actualul Colegiu „Costache Negruzzi”). Între anii 1919 și 1922 a studiat la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din Iași, unde a obținut licența în filologie română. În anul universitar 1922–1923 a efectuat serviciul militar la Școala militară de ofițeri de rezervă din Ploiești.
În 1924 a devenit asistentul lui Alexandru Philippide la catedra de Filologie română a Universității din Iași. Patru ani mai târziu și-a susținut doctoratul în filologie română, cu teza „Descendenții demonstrativului latinesc ille în limba românească”. Tot în 1928 a fost asistent al profesorului Leo Spitzer la catedra de Filologie romanică a Universității din Marburg, unde a predat cursul „Einführung in die rumänische Sprache und Kultur”.
Între 1929 și 1931 a fost membru al Școlii Române din Roma, iar în perioada 1930-1934 a activat drept conferențiar la catedra de Filologie română a Universității din Iași. În 1933 a suplinit catedra rămasă vacantă după retragerea lui Alexandru Philippide. În 1935 a ocupat prin concurs postul de profesor agregat la catedra de Limbi și literaturi romanice, părăsită de Iorgu Iordan, care preluase catedra lui Philippide; pe postul de asistent i-a urmat Gheorghe Ivănescu, viitor lingvist de prestigiu.
În 1937 a candidat în alegerile parlamentare pe listele partidului „Totul pentru Țară”, în circumscripția Brăila, iar în timpul dictaturii regale a fost suspendat din învățământ pentru doi ani, din cauza apartenenței sale la Mișcarea Legionară. În 1940 s-a transferat la Universitatea din București, la catedra de Limbi romanice, rămasă vacantă în urma morții lui Ovid Densusianu, iar între 1 noiembrie 1940 și 31 martie 1941 a fost director al Școlii Române din Roma.
În 1945 a avut un rol de intermediar în atragerea interesului Vaticanului asupra situației unor membri ai Mișcării Legionare refugiați în Italia după cel de-al Doilea Război Mondial; în acest context, Sfântul Scaun, prin cardinalul Eugène Tisserant, a intervenit pentru a le oferi un sprijin discret. După câțiva ani petrecuți în Italia și în urma instaurării regimului comunist în România, s-a stabilit definitiv în Argentina.
Din 1949 a fost profesor de filologie romanică în Argentina, predând în anumite perioade simultan la Universitatea din La Plata, Universitatea Catolică din Buenos Aires și Universitatea Națională din Buenos Aires. A lucrat până la moarte ca cercetător activ și a decedat la 94 de ani, după un exil de 50 de ani, fără a mai revedea țara natală.
Omagiu În anii '70, specialiști din întreaga lume l-au aniversat, proiectând apariția a 14 volume omagiale (7 în Argentina și 7 în Germania. Din acestea au apărut doar patru la Buenos Aires și unul la Freiburg. În cele patru volume din Buenos Aires semnează articole peste 60 de savanți de pe mapamond, între care Eugeniu Coșeriu, Rosa del Conte, Manuel Alvar, Harri Meier, Eugen Lozovan ș.a.
Opera (selectiv) Contribuții privitoare la originea, limba și influența mitropolitului Dosoftei, Iași, 1927; Descendentii demonstrativului latin ille în limba română, Iași, 1929; Originea și răspândirea motivului "amărâtă turturea" în literaturile romanice, Iași, 1935; Omagiu profesorului D. Găzdaru. Miscellanea din studiile sale inedite sau rare. I. Studii istorico-filologice, Freiburg im Breisgau, 1974. Que es linguistica, Buenos Aires, 1966. Controversias y documentos lingüísticos, 1967. Ensayos de filología y lingüística románicas, La Plata, 1969. Aventuras del latín y orígenes de las lenguas románicas, Buenos Aires, 1970.
Note
Bibliografie Dumitru Găzdaru, în Dicționarul Scriitorilor Români. Anuarul Universității din Iași, anii 1924-1940 . Dumitru Găzdaru, articol biografic în revista "Alternativa", Canada
Legături externe Dumitru Găzdaru , articol biografic în revista Alternativa, Canada Resurse digitalizate disponibile în Biblioteca Digitală a BCU IAȘI Filologiea romînă : curs ținut în 1920-1921 : Vol. 1 : Introducere în știința limbii Filologiea romînă : curs ținut în 1920-1921 : Vol. 2 : Fiziologiea sunetelor
Categorie:Nașteri în 1897 Categorie:Nașteri pe 18 ianuarie Categorie:Decese în 1991 Categorie:Decese pe 8 iunie Categorie:Diaspora română Categorie:Filologi români Categorie:Lingviști români Categorie:Romaniști români Categorie:Lingvistică generală Categorie:Pedagogi români Categorie:Legionari Categorie:Accademia di Romania Categorie:Români expatriați în Argentina Categorie:Profesori universitari