thumb|right|250px|Plantaţie de curmali in Arava, având în spate munții Edom thumb|right|250px|Valea Arava la apus de soare, vedere din partea israeliană înspre Iordania Aravá (în ebraică: ערבה, articulat Ha'aravá, în arabă: وادي عربه Wadi 'Araba, în engleză:Arabah) este o vale lungă și strâmtă de tip graben în sud-estul Palestinei sau al Țării Israel, care se întinde din sudul Mării Moarte și până la Golful Eilat, și care desparte Munții Edomului la est, de Munții Neghevului la vest. Lungimea văii Aravá este de circa 160 km, iar lățimea de 5–25 km. De-a lungul acestei văi trece granița dintre Iordania și Israel.
Sursele de apă în Aravá sunt puține. Zona conține zăcăminte, mai ales de cupru, însă principala ei importanță este ca regiune de tranzit. Din vremuri antice pe aici treceau căi însemnate dinspre centrul Palestinei și dinspre Munții Neghev spre est, spre Transiordania.
Numele regiunii este antic. El este amintit în descrierea biblică a exodului triburilor lui Israel din Egipt, și înseamnă „regiune aridă și pustie”, „deșert”. ("במדבר בערבה מול סוף בין פארן ובין תפל, ולבן וחצרת ודי-זהב" (דברים א א). Acestea sunt cuvintele pe care le-a grăit Moise la tot Israelul peste Iordan, în pustiul Arabah, din fața Sufei, între Paran, Tofel, Laban, Hașerot și Di-Zahab (Deuteronom, 1,1)
Geografia Aravá este, ca și mai la nord Valea Iordanului, o parte a șanțului tectonic afro-sirian care duce din Africa de Est până în sudul Turciei. Ea este de fapt o extindere a zonei sudaneze, în care temperaturile ating vara 48°C. Suprafața regiunii Aravá este de circa 3,000 kmp, jumătate din ea găsindu-se în Israel. iar cealaltă jumătate în Iordania. Prin mijlocul regiunii Aravá trece albia râului Nahal Haaravá sau Wadi Araba, care colectează apele principalelor râuri și pâraie care vin din Munții Edomului din est și din Munții Neghev din vest. Valea Aravá se divide, la rândul ei, în trei zone: 1. Aravá de nord, între Marea Moartă și Neot Hakikar-Hatzeva, considerată a fi continuarea depresiunii Mării Moarte (-400m sub nivelul mării) și asemănătoare cu aceasta din punct de vedere geologic, al climei și al însușirilor terenului. 2. Aravá mijlocie, de la Hatzeva până la cumpăna apelor Mării Moarte și a Golfului Eilat (sau Golful Aqaba), cuprinde Gav Haaravá (ridicătura Aravá) de circa 250 mg înălțime, și vărsarea râurilor Nahal Paran, Hayun și Nekarot. 3 Aravá de sud, întinsă de la cumpăna apelor amintită până la Golful Eilat (la 130 m deasupra nivelului mării), și în care distanța dintre Munții Edom si Munții Neghev se restrânge la 5–7 km, iar apele pâraielor se varsă in depresiunile de salinitate sebha (în arabă) sau malha (în ebraică) Evrona, Yotvata și Ka- Seiydiyin. Bazine hidrografice și râuri Principalul bazin hidrografic din Aravá este cel al râului Arava (ebr. Nahal Arava)(ar.Wadi'Araba) care se drenează în Kikar Sdom. Râul Arava colectează apele de inundații care ajung la el din zone întinse de pe cuprinsul Munții Neghevului și al Munților Edom.
Afluentul principal al râului Arava pe teritoriul Israelului este Nahal Paran
Alți afluenți mai mari sunt Nahal Hayun, care strânge apele din sudul Neghevului, și Nahal Nekarot care strânge apele din craterul (mahtesh) Ramon.
Alte pârâuri însemnate în Israel, care se varsă direct în Kikar Sdom, sunt Nahal Amatziyahu și Nahal Tzin. Altitudinea ce mai ridicată în Arava se află pe Gav Haaravá, 205 m deasupra nivelului mării, la sud de Nahal Hayun. Din acest punct spre sud și până la Eilat nu există un bazin hidrografic central unic, în Aravá de sud aflându-se patru zone de Sebkha (în arabă) sau Malha (în ebraică) (depresiuni sau mlaștini de salinitate crescută) care reprezintă bazine hidrografice fără ieșire: Ka a-Saidiyin (la nord de așezarea Yahel, și aflată în ce mai mare parte a sa în Iordania), Malhat Yotvata, Malhat Evrona și Malhat Eilat (care în zilele noastre se drenează în Golful Eilat sau Aqaba)
Pârâurile importante din Arava de sud sunt Nahal Sha'lab (în zona Yahel-Grofit) și Nahal Rehem Izvoarele din vest au majoritatea șuvoaie slabe și cu un anumit grad de salinitate, în timp ce acelea dinspre est, din Munții Edom, sunt mai puternice și mai dulci situl fondului național evreiesc
Aprovizionarea cu apă a beneficiat de mai multe foraje de apă, majoritatea fiind realizate după acordul de pace iordano-israelian, pe teritoriul Iordaniei. Arava este uneori lovită de inundații puternice și rapide venind de la afluenți.
Clima thumb|right|250px|Vedere aeriană a văii Aravá Clima în Aravá este deșertică subtropicală. Cantitatea de precipitații anuale este de 30–100 mm. Temperaturile vara ating peste +40°C, umiditatea fiind foarte redusă. Iarna temperaturile sunt blânde.
Flora și fauna thumb|right|250px|Oryx alb arab în rezervaţia naturală Hai Bar din Yotvatá Valea Aravá sau Wadi Araba se distinge printr-o heterogenitate a habitatelor, sub influența solului greu și a eroziunii eoliene, de pildă mlaștini sau depresiuni saline începând cu Marea Moartă însăși și sfârșind cu așa numitele Sabha sau Malha din sudul văii, diverse tipuri de dune de nisip, deșert pietros (în arabă Hammad), stânci, conuri aluvionale, zone de ape de inundație etc.Nawash, Al Horani p.419
Ea slujește de regiune de tranzit pentru milioane de păsări migratoare care toamna părăsesc Europa îndreptându-se spre Africa, iar primăvara vin pe un traseu invers. În kibuțul Lotan se află un centru de observare a păsărilor migratoare. Între păsările caracteristice regiunii se pot menționa prigoria orientală, ciocârlia deșertului (Ammomanes deserti), pițigoiul trâmbițător )(Rhodopechys) ,ce poate fi văzut adăpându-se în zori sau la apusul soarelui în perimetrul unor kibuțuri, păsărica soarelui sau de nectar, în varianta palestiniană (Nectarinia osea), ciocârlia cu creastă (Alaemon) etc.The Holy Land p. 19
Animalele care se întâlnesc în Aravá sunt lupii, vulpile, hiena vărgată, gazelele, caprele sălbatice, pisica sălbatică africană, diverse specii de rozătoare precum șobolanul de nisip (în zonele bogate în ierburi), gerbilul (în locurile stâncoase), șoarecele piramidelor (sau micul jerboa egiptean) și numeroase reptile.Enciclopedia Ynet,The Holy Land p. 18-19.
În rezervația zoologică Hai Bar din kibuțul Yotvata, creată în anul 1968, au fost adunate specii de animale palestiniene în pericol de dispariție ca de pildă struți, oryxul alb arab, gazelele arabe, asinii sălbatici somaleziThe Holy Land p. 186.
În oazele din Aravá, există enclave ale zonei fito-geografice tropicale etiopiene, înconjurate de deșert arid și vegetație halofitică. Aceste oaze se caracterizează prin temperaturi foarte inalte, abundența apei proaspete și condiții de sol bogat.
Izvoare există mai ales în nordul regiunii și pe marginea malhei Sdom. O parte din ele curg tot timpul anului. În afara izvoarelor există și ape subterane înalte care doar uneori ajung la suprafață. În Aravá există din această cauză mai multă vegetație decât în celelalte zone deșertice ale Israelului. Tipici sunt arbuști de pustiu (Atriplex halimus, Haloxylon), din preajma surselor de apă, lângă care se aciuiesc unele animale ca rozătoare de tipul porcilor spinoși Hystrix și al șobolanilor Nesokia cu coada scurtă, șacali, manguste etc.situl Institutului Deshe Caracteristice regiunii Aravá, asemănător cu peisajul de savană sunt crângurile de acacia, însoțite de planta semiparazită Loranthus acaciae, și de fauna lor specifică, care include diverse specii de la molia acaciilor și până la antilopa de Neghevibidem. Acacia colonizează până și wadi-urile cele mai mici.The Holy Land p.. 250px|miniatura|dreapta|Antilope Addax cu nasul pătat în rezervația zoologică Hai Bar Yotvata
Istorie thumb|right|250px|Districtul de sud al Israelului, care include, în partea de est, subdistrictul văii Aravá, la sud de Marea Moartă şi în lungul frontierei cu Iordania După Vechiul Testament Biblia ebraică), în epoca Judecătorilor au stăpânit în aceste meleaguri edomiții până ce ele au fost cucerite de regele David. Biblia mai relatează ca regele Solomon (Shlomó) a înființat un port la Eilat și a exploatat arama în Aravá. După dezmembrarea regatului ebraic antic, Arava a fost din nou sub dominația edomiților, care au fost ulterior alungați de către arabii nabateeni. Nabateenii au venit în zonă în secolul al II-lea și au întemeiat aici o fortăreață și stațiuni de pază pentru protejarea drumurilor și apărarea regiunii.
După cucerirea regiunii de către arabi și decăderea entităților statale locale, Aravá și-a pierdut însemnătatea aproape până în zilele noastre. În momentul împărțirii Palestinei mandatare în formatul inițial, în două formațiuni teritoriale: Transiordania la est și Palestina (Cisiordania „mare”) - la vest, a fost împărțită și valea Aravá. Granița a fost stabilită de-a lungul rîului Aravá (Nahal Aravá sau Wadi Araba, și pe linia punctelor celor mai joase care îl continuă spre miazăzi către Golful Eilat. thumb|right|250px|Sere la Ein Yahav Potrivit planului ONU din 1947, de împărțire a Palestinei între un stat evreiesc și un stat arab palestinean, Aravá revenea statului evreiesc. O mică porțiune din zona Sdom (Sodoma) era în cursul Razboiului arabo-israelian din 1948-1949 în proprietatea Combinatului Mării Moarte și a fost ocupată de Israel în cursul operației Lot. Cea mai importantă parte a Aravá a fost ocupată de armata israeliană în timpul altei operații militare, denumită Operația Ovdá, la sfârșitul Războiului de independență a Israelului.
În anul 1951 s-a înființat în capătul de sud al regiunii orașul modern Eilat și a început fondarea primelor așezări evreiești pe axa centrală a văii, cea mai veche fiind kibuțul Yotvata. În 1955 a început exploatarea zăcămintelor de cupru la Timna, iar în 1967 a fost terminată prima șosea care slujește valea, de la Sdom la Eilat.
În anii 1960 au fost create de către soldați israelieni mai multe așezări agricole care ulterior au devenit localități civile. Cea dintâi a fost Ein Yahav, la origine - punct de observație al Ministerului agriculturii. Autoritățile militare și cele civile au fost reticente la propunerea celor doi tineri fondatori entuziaști și doar intervenția primului ministru David Ben Gurion a tranșat aprobarea cererii lor. Ein Yahav a fost vreme de trei ani așezare agricolă militară, apoi din 1962 a devenit localitate civilă și a fost legată printr-o șosea de restul țării.
La 26 octombrie 1994 în valea Aravá a fost semnat acordul de pace între Israel, reprezentat de premierul Itzhak Rabin, și Iordania, reprezentată de regele Hussein Ibn Talal. Situri arheologice în Arava Principalele situri arheologice în valea Arava sunt: Tel al Khalifa - biblicul Etzion Gever,imediat la estul frontierei israelo-iordaniene, la capătul Golfului Eilat complexul Beerot Sharsheret oaza Yotvata (Neve Yotvata) Moa (așezare nabateeana) Metzad Hatzeva Ponon, așezare biblică, - la poalele Munților Edom , azi în Iordania, foste mine de aramă
În afară de aceste locuri, mai sunt în Arava și alte situri arheologice lângă izvoare și alte surse de apă, precum și ruine ale unor drumuri antice, de pildă Drumul Mirodeniilor, dinspre Peninsula Arabică spre portul Gaza pe coasta Mării Mediterane, și care străbătea Arava lângă Moa, sau Via Nova Taurina, construită de romani de-a lungul unor oaze, de la nord la sud, dinspre Iordan către Arava, ocolind zonele controlate de nabateeni. Unul din popasurile de pe parcursul Viei Nova Taurina este fortăreața Hatzeva, dotată de romani cu băi încălzite, și unde se află și cel mai bătrân copac din Israel, un jujub (zizif) vechi de peste o mie de ani.The Central Arava
Regiunea Arava din Israel Aria Aravá mijlocie este de circa 1400 kmp, din care jumătate sunt rezervații naturale.
Orașul Eilat este considerat uneori drept capitală a văii Aravá, deoarece el îndeplinește funcția de centru economic și de afaceri pentru așezările din această regiune.
Localitățile din Aravá Populația văii Aravá se restrânge la circa 63.000 locuitori, din care 53.000 trăiesc în orașul Eilat.