Mlaștina După Luncă este o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a IV-a IUCN (rezervație naturală de tip floristic și faunistic), situată în estul Transilvaniei, pe teritoriul județului HarghitaProtectedPlanet.net - Mlaștina După Luncă - delimitarea ariei protejate, accesat la 2 februarie 2012.
Localizare Aria naturală se află în partea centrală a județului Harghita, pe teritoriul administrativ al comunei Voșlăbeni (la confuența Mureșului cu văile Râului Senetea și pârâului „Ponc”), în imediata apropiere de drumul național DN12, care leagă municipiul Miercurea Ciuc de Gheorgheni.
Descriere Rezervația naturală a fost declarată arie protejată prin Legea Nr.5 din 6 martie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Nr.152 din 12 aprilie 2000, privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone protejateLegea Nr.5 din 6 martie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Nr.152 din 12 aprilie 2000 ; accesat la 1 noiembrie 2014 și se întinde pe o suprafață de 40 ha. Aceasta reprezintă o zonă (cu mlaștini oligotrofe) ce adăpostește o gamă vegetală diversă (relicte glaciare) specifică turbăriilor; și conservă mai multe specii de păsări, reptile și batracieni; dintre care unele protejate la nivel mondial și aflate pe lista roșie a IUCN.
Biodiversitate thumb|right|290px|Viorele (Viola epipsila) Mlaștina După Luncă se suprapune atât sitului de importanță comunitară omonimNatura2000.mmediu.ro - Mlaștina După Luncă (sit de importanță comunitară) ; accesat la 9 februarie 2015; cât și ariei de protecție specială avifaunistică - Depresiunea și Munții GiurgeuluiNatura2000.mmediu.ro - Depresiunea și Munții Giurgeului (arie de protecție specială avifaunistică) ; accesat la 1 noiembrie 2014; sit ce aparține rețelei ecologice europene - Natura 2000 în România.
Aria naturală dispune de patru tipuri de habitate de interes comunitar; astfel: Pajiști de altitudine joasă, Pajiști cu Molinia pe soluri calcaroase, turboase sau argiloase, Mlaștini alcaline și Turbarii cu vegetație forestieră. La baza instituirii rezervației naturale se află două mamifere: liliacul comun (Myotis myotis)Iucnredlist.org - The IUCN Red List of Threatened Species - Myotis myotis; accesat la 9 februarie 2015, liliac cu urechi de șoarece (Myotis blythii)Iucnredlist.org - The IUCN Red List of Threatened Species - Myotis blythii; accesat la 9 februarie 2015; și doi amfibieni: ivorașul-cu-burta-galbenă (Bombina variegata)Iucnredlist.org - The IUCN Red List of Threatened Species - Bombina variegata; accesat la 9 februarie 2015 și tritonul cu creastă (Triturus cristatus)The IUCN Red List of Threatened Species - Triturus cristatus; accesat la 9 februarie 2015Biodiversitate.mmediu.ro - Mlaștina După Luncă (sit de importanță comunitară) ; accesat la 9 februarie 2015; specii protejate la nivel european prin Directiva 92/43/CE (anexa I-a) din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică) Directiva Consiliului European 92/43/CE din 21 mai 1992, privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică; accesat la 1 noiembrie 2014.
Printre speciile floristice semnalate în arealul rezervației naturale se află: ruginare (Andromeda polifolia), curechi de munte (Ligularia sibirica), o specie rară de viorea (Viola epipsila), bozățel (Veratrum album), cinci-degete (Potentilla reptans), vorniceriu pitic (Euonymus nana), bumbăcăriță (Eriophorum vaginatum), trifoi-de-baltă (Menyanthes trifoliata), ferigă de apă (Nephrodium thelypteris), cununiță (Spiraea ulmifolia)sau rogoz (Carex acutiformis); elemente vegetale protejate prin aceeași Directivă CE 92/43/CE din 21 mai 1992.
Vezi și Lista rezervațiilor naturale din județul Harghita Lista rezervațiilor naturale din România
Note
Categorie:Rezervații naturale din județul Harghita