Procyon (α CMi, α Canis Minoris, Alpha Canis Minoris) este cea mai strălucitoare stea din constelația australă Câinele Mic. Privită doar cu ochii liberi pare o singură stea, a șaptea cea mai luminoasă de pe cerul nopții, cu magnitudinea aparentă de 0,34. De fapt este un sistem stelar binar format din steaua principală de clasă spectrală F5 IV-V, numită Procyon A, și o pitică albă cu clasă spectrală DA, numită Procyon B. Se află la 11,46 ani lumină.
Numele Procyon, numele propriu al stelei, a fost aprobat oficial de către Uniunea Astronomică Internațională la data de 29 iulie 2016. .
Etimologie Numele său provine din greaca veche: προκύων, transliterat prokýōn, care semnifică „înaintea câinelui”, Procyon precedându-l pe Sirius („Steaua Câine”), în cursul deplasării sale pe bolta cerească a nopții. Aceste „două stele ale câinilor” sunt menționate în majoritatea mitologiilor antice, cea a lui Orion, de exemplu, și erau deja venerate de anticii babilonieni și egipteni. În astronomia chineză, Procyon face parte din Nanhe, un sub-grup al asterismului Nan bei he, reprezentând două mici văi pe malul râului ceresc Tianhe (Calea Lactee).
Procyon A Procyon A este de 7 până la 8 ori mai luminoasă și de două ori mai mare decât Soarele. Une étude astronomique de Procyon, Centre de données astronomiques de Strasbourg. Consultat la 3 decembrie 2009 Este clasată ca fiind o stea subgigantă galben-albă, ceea ce semnifică faptul că și-a terminat fuziunea hidrogenului în regiunea centrală și că a început să se dilate. Clasa spectrală a stelei este F5 IV-V.
Procyon B 250px|thumb|left|Reprezentare grafică a orbitelor celor două componente ale stelei binare Procyon. Procyon B este o pitică albă cu o luminozitate inferioară de mai puțin de 1% din cea a Soarelui, situată, în medie, la 15 unități astronomice de Procyon A, adică aproape distanța dintre Soare și planeta Uranus. Ea are o orbită excentrică care variază între 9 și . Procyon , SolStation.com. Consultat la 3 decembrie 2009 Are clasa spectrală DA.
Existența sa a fost pusă pentru prima dată în evidență de astronomul Friedrich Wilhelm Bessel în 1844. Caracteristicile orbitale ale lui Procyon B au fost calculate în 1862 de către Arthur Auwers. Steaua a fost observată vizual, pentru prima oară, de John Martin Schaeberle în 1892, grație Observatorului Lick.
Triunghiul de Iarnă 220px|thumb|left|Triunghiul de Iarnă: stânga sus: Procyon, dreapta sus: Betelgeuse, jos: Sirius. Procyon constituie unul din vârfurile asterismului Triunghiului de Iarnă, celelalte vârfuri fiind reprezentate de Betelgeuse și, respectiv, de Sirius.
Note
Vezi și Lista celor mai strălucitoare stele Lista celor mai apropiate stele
Categorie:Stele Categorie:Obiecte Bayer Categorie:Obiecte HD și HDE 2943 Categorie:Obiecte HIP Categorie:Obiecte Flamsteed Categorie:Stele binare Categorie:Stele pitice Categorie:Obiecte Gliese-Jahreiss Categorie:Stele de tip spectral FV